apogeul. Ideile ?i tentativele  de centralizare ?i unificare au înlocuit starea de anarhie provocat? de colapsul pentru succesiune ale celor doua autorit??i din Marrakech ?i Fes. ?n secolul al XVII-lea Marocul a devenit o ?ar? instabil?, atacat? de foame, secet? ?i cium?, având drept rezultat c?derea statului cincizeci de ani mai târziu ?n favoarea Alawi?ilor. Presupunându-se a fi descenden?i direc?i ai profetului Muhammad, Alawi?ii au intrat la conducerea tronului, pe care ?l ocup? si ast?zi. Primul conduc?tor al acestora a fost sultanul Moulay Rachid care ?ntre anii 1666-1669 a ocupat Sijilmasa, Taza, Fes ?i Marrakech. Printre cei mai renumi?i sultani marocani a fost succesorul acestuia, fratele s?u Moulay Ismail (1627-1717), cunoscut pentru curajul ?i abilit??ile sale politice ?i administrative ?i comparat de ?nsemna?i biografi ?i cronicari cu regele contemporan al Fran?ei Ludovic al XIV-lea.  El a fortificat ?i structurat frontiera oriental? ?i a men?inut o armat? impresionant?. Prin spiritul s?u politic ?i evolutiv el a ?n?eles importan?a rela?iilor interna?ionale ?i ?i-a dezvoltat rela?iile cu Fran?a prin construirea consulatelor si men?inerea rela?iilor diplomatice ?i comerciale cu Anglia, Olanda, Belgia, Spania si Portugalia. Dup? moartea sa au urmat perioade de conflicte pentru mo?tenirea tronului. Au fost create colabor?ri strânse cu Europa pentru ?mbun?t??irea puterii ?i economiei ?n Maroc, cu toate c? aceasta nu a ?mpiedicat amestecul ??rilor str?ine, statul fiind nevoit s? cedeze  Spaniei ?i Fran?ei o parte din teritorii ?n schimbul unor favoruri incluzând ajutorul din partea Spaniei ?n insurec?iile ?n?bu?itoare ale berberilor Rif. Primele trei decenii ale secolului al XIX-lea sultanul Moulay Sulaiman a izolat orice contact cu Europa, a minimalizat comer?ul cu vecinii din nord  ?i popula?ia restrâns? european?  locuia în zona porturilor.În timp ce Imperiul Otoman devenea din ce în ce mai sl?bit, în jurul anului 1830 europenii ?i-au început expansiunea în nordul Africii. Marocul a devenit o ?int? pentru Europa colonialist?, cu toate c? aceasta nu a fost niciodat? introdus? în Imperiul Otoman. În anul 1844 situa?ia a devenit în defavoarea sultanatului marocan, în apropiere de Oujda armatele franceze le-au învins pe cele marocane oferindu-i sprijin emirului algerian Abdul Qadir. Marocul a acceptat s? întrerup? asisten?a emirului printr-un tratat franco-marocan. Un eveniment declan?ator al invaziei europene ?i al sfâr?itului independen?ei Marocului a fost atacul Spaniei în nordul statului, ora?ul Tetouan în anul 1859.